Istoric
Începuturile vieţii omeneşti din această zonă sunt atestate arheologic încă din paleolitic. Bogăţia bazinului hidrografic, clima destul de blândă şi formele de relief, cu întinse zone muntoase acoperite de păduri, unde omul găsea loc de refugiu în vremuri de restrişte, au creat condiţii pentru formarea de aşezări omeneşti aproape una lângă alta, deci cu însemnate concentrări de populaţie.
Cea mai veche menţiune documentară care ne indică o atestare certă a localităţii Vaşcău este cea din Conscrierea porţilor „Liber regius”, întocmită în anul 1552 de către Fiscul Regal, unde Vaşcăul apare menţionat sub denumirea de Nagyhko („Cuptorul Mare”); în acelaşi timp apar menţionate şi localităţile Vărzari de Sus şi Vărzari de Jos, împreună cu alte două localităţi, acestea dispărute ulterior. Începând cu sec. al XVIII-lea, respectiv anul 1851 denumirea oraşului va ilustra principala bogăţie şi ocupaţia de bază a locuitorilor, aceea de lucrători la fierărie: Vaskoh – nume provenit din limba maghiară şi format din două cuvinte: vas = fier şi koho = cuptor de topit.
Prin această primă atestare documentară, abia din anul 1552, problema vechimii localităţii Vaşcău rămâne nerezolvată, deoarece nu este posibil ca bogăţiile deosebite ale subsolului acestei regiuni, cunoscute şi folosite încă de daci şi romani, să nu fi atras grupuri de populaţie care să constituie aşezări omeneşti încă din cele mai vechi timpuri.
În sprijinul susţinerii existenţei localităţii Vaşcău cu mult înainte de 1552 vin şi alte documente care menţionează existenţa localităţii încă din sec. XI – XII.
Dintre cele mai vechi şi mai importante îndeletniciri ale locuitorilor din Vaşcău şi satele aparţinătoare se pot aminti: cultura cartofului şi creşterea vitelor, prelucrarea fierului (alături de fierari lucrau ş cărbunarii = „bocşerii”), olăritul, cioplitul în piatră de marmură, cojocăritul, cizmăritul, cioplitul în lemn, zidăria şi dulgheria, fabricarea şi valorificarea varului, fabricarea şi valorificarea ţuicilor şi rachiurilor naturale, morăritul, crâşmăritul.