Descriere
Populaţia oraşului Vaşcău – populaţia acestui ţinut a fost întotdeauna, în majoritate românească; cu toate acestea alături de români, au trăit întotdeauna în armonie şi alte naţionalităţi (maghiari, germani, evrei, etc.). chiar dacă au fost mai slab reprezentate. În ultimii ani, similar tendinţelor înregistrate la nivelul întregii ţări, se manifestă un spor natural negativ. În acelaşi timp o altă cauză a scăderii numărului populaţiei ( chiar dacă în ultimii ani tot mai mulţi oameni din satele aparţinătoare s-au mutat în oraş) este şi acela ca tot mai mulţi români pleacă în alte ţări în căutarea unei vieţi mai bune. Conform datelor înregistrate în urma Recensământului Populaţiei din anul 2002, populaţia 3016 locuitori.
Locuri de agrement – În părţile Vaşcăului există multe locuri pitoreşti care ar putea deveni atractive din punct de vedere turistic. În împrejurimi sunt şi unele monumente de arhitectură populară, monumente ale naturii, biserici din lemn, locuri pline de farmec şi frumuseţe: bisericile din lemn de la Fânaţe, Rieni, Brădet; numeroase peşteri: Peştera de la Fânaţe, peşterile din zona izvoarelor Crişului Negru, Porţile Bihorului, peşterile de pe Valea Sighiştelului, Peştera Urşilor de la Chişcău, Peştera de la Câmpeneasa (Izbuc).
Peştera de la Câmpeneasca (Izbuc) – se află la o distanţă de 3,5 km de Vaşcău, situată la cca 100-150 m de ultima casă din Izbuc. Apele Văii Pampărului, după ce vin de la Călugări şi străbat satul Izbuc, cotesc brusc şi se prăvălesc de la o înălţime de 35 m spre imensa gură a peşterii, fiind parcă înghiţite de peşteră. Dar după ce străbat o distanţă de 2 km prin peşteră, apele Pampărului ies la lumina zilei la Vaşcău, formând un „izbuc” puternic numit Izvorul Boiului, cunoscut loc de agrement.
Izvorul Boiu – situat la 500 m de centrul oraşului Vaşcău, are un puternic debit de apă care nu îngheaţă niciodată iarna (de fapt temperatura apei este constantă pe toată perioada anului). Utilizând apele acestui izvor, în anul 1937 ia fiinţă la Vaşcău crescătoria de păstrăvi al lui Partenie Coroi.
Izbucul de la Călugări – este vorba de un fenomen carstic, apa izvorului izbucnind la suprafaţă şi apoi retrăgându-se (mecanismul de golire se produce pe baza sifonării „unui bazin carstic”), ciclu repetându-se la 15-40 de minute, în funcţie de debitul apelor izvorului. Crezând în proprietăţile miraculoase ale apelor izvorului, aici a fost înfiinţată o mănăstire, care a devenit un atractiv punct turistic cercetat şi vizitat de foarte multă lume. Pelerinajele au loc aici în fiecare an, La Sfânta Maria Mare, la 15 august şi la sărbătoarea „Înălţarea Domnului”, la 8 septembrie.